Tag Archives: voyeurism

un poet dă check-in

un oarecare poet
dă check-in cu noaptea-n cap la
spitalul clinic de urgență bucurești.
gestul firesc.
mai firesc de atât, oamenii sar îngrijorați
să întrebe ce se întâmplă,
căci omul pe fb
e în primul rând
solidar;
abia apoi
o fi
voyeur
autist.
poetul găsește o ultimă sforțare
să atingă degetele
lui
de ecranul mobilului
și să scrie aproape sec, aproape grav „cu mama….”
via mobile.
alți oameni se solidarizează „offffff”
cu șase f.
au trecut de-atunci mai bine de trei ore
nu înțeleg de ce nu ne anunță mai departe
vreau să știu până la capăt,
cu precizie medicală și creștină,
ce-a pățit
mă-sa –
e dreptul meu
de voyeurist
nu se poate să-și bată joc de noi în halul ăsta

Advertisements

ultimele mizerii

înainte să adorm, seara, aud tot. abia atunci îmi dau seama cât de absurd e să-mi aud în miezul nopții vecinii cum se pișă. apoi cum trag apa. mă uit la jurnalul cultural, unde marius constantinescu prezintă decent una-alta, premiul nemțesc al lui cărtărescu, dosarul francofoniei de la dilema cu mircea vasilescu în platou. habar n-am cine e marius constantinescu; cert este că-i știu toată viața de pe facebook, are copil mic, poze cu nevastă-sa lăuză, poze de la aniversări, din chiar miezul casei lor. e, într-adevăr, ceva îngrozitor. nici măcar de o formă autentică, prețioasă de voyeurism nu mai putem avea parte, pentru că totul e deja arătat. știm tot, ne-am plictisit de toate, nu mai putem uita nimic. ca atunci când pui sită la cadă, la chiuvetă și apoi trebuie să strângi din ea mizeriile, părul, reminiscențele, adică exact ceea ce nici nu trebuie să vezi vreodată, ceea ce e făcut să dispară pentru totdeauna pe țeavă.


privirea celuilalt

The ultimate object of fantasy is the gaze itself. And I think that this goes not only for politics but also for sex. Here one should always ask the basic question as to how pornography is possible. The controversial answer of psychoanalysis is that it is possible because sex as sex is always already pornographic. It is pornographic in the sense that even when I am with my lover or lovers – let me stress the plural so as not to be accused of a binary logic – I always imagine a third gaze; that I am doing it for someone. One might say that there exists a fundamental structure of shame. When you are engaged in sexual activity there is always a fascination/horror as to how this would look in the Other’s eyes. Even with our most intimate acts, we always act for a potential virtual gaze. So this structure surrounding the idea that somebody is observing me is already inscribed into sexuality as such. Fantasy concerns not so much the idea of observing Others having sex but, rather, the opposite. The most elementary structure of fantasy is that when I have sex I fantasize that somebody is observing me.

Conversations with Žižek, Slavoj Žižek and Glyn Daly


de azi, sex reader

azi deschidem cu nerușinare și cu stil o antologie-colecție-arhivă sofisticată (spune-i cum poftești) cu și despre sex. 100% plăcere.

pentru început, sex readerii (& writerii) sunt: Micawber, Nechayev și cu mine, (pe) care mă știți.


fotografia erorilor

first of all, you have to have a bad camera.

miroslav tichý (1926-2011) face toată viața poze cu un aparat improvizat, din cutii de conserve, carton, sârme și alte gunoaie. voyeur pașnic și melancolic, surprinde femei (mai degrabă corpuri pur și simplu) în ipostaze variate, dar mai ales la scăldat, după bunul exemplu al lui actaeon pe urmele dianei.

trupuri prost încadrate, trunchiate, decupate, defocalizate, încețoșate, pătate, deșănțate, în fine, corpuri frumoase, obișnuite care nu știu că-s fotografiate, toate în poze nenumite, nenumerotate, neordonate, nedatate, regăsite și scoase la lumină abia în 2004.


interdicție la viață

la ora 7 dimineață trecute fix, chiar când somnul e mai dulce, ei sunt deja acolo, onești și voioși, la datorie. la ora 7 începe cataclisma: bubuieli și bătăi perseverente de ciocan, sfredeliri de bormașină, neteziri, lipiri și frecușuri. totul, dacă ai noroc, chiar pe etajul tău și chiar în dreptul geamurilor tale. sunt ei, suspendați pe schele mobile, muncitorii puși de primărie să ne facă blocurile mai frumoase și mai arătoase.

dar aventura nu se termină aici, căci practic e ca și cum îi ai în casă o zi întreagă – asta mai ales dacă nu ai jaluzele sau cearșaf/pătură în geam, iar eu nu am. ceea ce înseamnă că sunt o serie de lucruri pe care nu le mai poți face în chiar casa ta. nu mai poți să ieși gol de la duș, nu mai poți să te schimbi în dormitor (pentru că ei sunt acolo, la geam!), dar nici în sufragerie sau în bucătărie, să zicem (pentru că ei sunt și acolo), nu mai poți să dormi, să citești, să mănânci, să gătești, să vorbești la telefon, să te uiți la tv, să stai cu laptopul pe genunchi să te distrezi sau să lucrezi, să faci curat în casă sau să-ți tai unghiile, nu mai zic de futut sau uitat pe geam.

și totuși ai crede că dacă nu mai sunt în dreptul geamurilor tale, înseamnă că poți face în sfârșit ce ai poftă, dar nu, pentru că nu știi niciodată când urcă sau coboară, din senin, schela cu oamenii ei și în asta constă tot farmecul!

e un bun exercițiu de înstrăinare și defamiliarizare în propriul spațiu intim și domestic, lucru care te pregătește pentru viață în general și nu numai. căci, iaca, ce suntem cu toții, dacă nu niște impostori, niște intruși, niște musafiri nepoftiți, niște actori… grăbiți? (să medităm nițel la asta, pls.)


%d bloggers like this: